Din fericire, in timp, cu eforturi uriase dae si cu sprijinul unor oameni care ulterior mi-au devenit prieteni, am reusit sa ajung sa ma descurc pe picioarele mele. Cu toate astea nu am ajuns in punctul in care sa ma uit in oglinda, mandru de realizarile mele si sa imi spun "acum poti afirma ca.esti un om.de.succes".
Dimpotriva, desi ma descurc bine de la o luna la alta, desi nu duc grija zilei de maine din punct de vedere financiar, totusi simt ca nu stapanesc reteta succesului. Mai precis, nu am degajarea, increderea, relaxarea pe care o vad la oamenii pe care ii consider de succes.
Prin urmare, caut in continuare acea reteta care sa imi aduca mentalitatea omului de succes.
In momentul in care am inceput sa scriu acest post am avut o revelatie: Nu cumva munca e cea care omoara succesul?
Nu vreau sa spun ca antreprenorii realizati nu muncesc. Vreau sa spun ca ei nu muncesc de dragul muncii. Nu muncesc ca sa poata afirma ca au muncit 16 ore pe zi. Ei muncesc pentru ca stiu ce au de facut in fiecare moment. Iar cand nu au nimic de facut (se intampla f rar) sau se simt obositi, demotivati, plictisiti, fac pauza si se odihnesc. Si fac acest lucru fara remuscari.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu