Munca omoara succesul

In ultimii ani, in special dupa ce mi-am deschis propria afacere, am inceput sa caut solutii pentru a avea succes. Am inceput cu resurse putine, cu un viitor incert, fara sprijin in caz ca imi ratam sansa. 

Din fericire, in timp, cu eforturi uriase dae si cu sprijinul unor oameni care ulterior mi-au devenit prieteni, am reusit sa ajung sa ma descurc pe picioarele mele. Cu toate astea nu am ajuns in punctul in care sa ma uit in oglinda, mandru de realizarile mele si sa imi spun "acum poti afirma ca.esti un om.de.succes".

Dimpotriva, desi ma descurc bine de la o luna la alta, desi nu duc grija zilei de maine din punct de vedere financiar, totusi simt ca nu stapanesc reteta succesului. Mai precis, nu am degajarea, increderea, relaxarea pe care o vad la oamenii pe care ii consider de succes.

Prin urmare, caut in continuare acea reteta care sa imi aduca mentalitatea omului de succes.

In momentul in care am inceput sa scriu acest post am avut o revelatie: Nu cumva munca e cea care omoara succesul?

Nu vreau sa spun ca antreprenorii realizati nu muncesc. Vreau sa spun ca ei nu muncesc de dragul muncii. Nu muncesc ca sa poata afirma ca au muncit 16 ore pe zi. Ei muncesc pentru ca stiu ce au de facut in fiecare moment. Iar cand nu au nimic de facut (se intampla f rar) sau se simt obositi, demotivati, plictisiti, fac pauza si se odihnesc. Si fac acest lucru fara remuscari.

Jurnalul de ieri 1

Criza asta generata de coronavirus m-a afectat mai mult decat credeam. Pe langa starea continua de frustrare pe care o resimt, din ce in ce mai des ma gandesc la o resetare a tot ce simt, gandesc sau fac.

Caut solutii sa scap de panica continua si de cele mai multe ori nejustificata prin care trec clipa de clipa, caut solutii sa ma apuc de scris la modul profi, sa imi cresc afacerea pana la un nivel care sa imi ofere o stare de incredere in mine. 

Din pacate toate planurile sunt la nivel de ganduri. Simt ca am gasit solutia dar e un gand firav care se destrama imediat ce vreau sa ma agat de el.

Incerc sa imi fac un program clar dar ma leg de intreruperile justificate care apar continuu, ca sa imi "explic" motivele pentru care nu duc planurile de baza pana la capat. Si atunci cand am.timp de ele, ma uit la tv sau ma joc la calculator.

De ce?

Pentru ca nu .incredere in planurile si hotararile mele. Incredere ca ar putea sa duca la rezultatele pe care le visez.

Tare as vrea sa imi vina acea idee pe care sa o "simt" cu toata fiinta mea si de care sa ma agat obsesiv. Sa fiu orbit de acel gand si sa nu ma mai perturbe nimic. Sa fie acel plan pe care il simti in celulele tale in fiecare clipire sau bataie a inimii ca e ceea ce teebuie sa urmezi.

Sper...