vineri, 7 decembrie 2018

Ma nemultumeste justitia

Am sa incep al 2-lea articol terapeutic al meu cu o problema care ma framanta de ceva vreme: Justitia.
Sunt sigur ca e o chestie la mode acum sa vorbesti despre PSD, Dragnea, Dancila, sau Justitie. Toata lumea vorbeste de ilegalitati, abuzuri, pacturi, protocoale sau procese. Toti gasesc vinovati, toti incearca sa fie de o parte sau alta, sa gasesca scuze celor pe care ii sustin sau sa gaseasca acuzatii pe care sa le aduca taberei adverse. De ce am ajuns aici? Cine e de vina?

Vina e a celor care cer sau a celor care presteaza?

La prima vedere ai spune ca oamenii politici de la putere si ma refer aici la cei din PSD, la Dragnea, Niculicea, Iordache, Tariceanu sau Dancila ar fi cei care au adus tara aici. Eu zic ca nu. Ei fac ceea ce ar face orice caine pus la colt, orice pui de pisica incotit si in pericol de a fi "muscat". Se apara, scuipa, musca sau fug in ideea ca vor scapa. 
Problema nu e la acestia ci la cei care judeca faptele lor. Problema uriasa e in oamenii Justitiei, judecatori si/sau procurori deopotriva. Pentru ca ei ar trebui sa fie drepti, sa fie incoruptibili, sa nu fie fricosi, sa fie corecti si eficienti. Problema e ca o parte dintre acestia au ales sa fie in randul celor care au ales sa fure, sa minta si sa manipuleze in interesul lor. In randul celor dovediti deja sau pe cale de a fi dovediti.
Intr-o societate normala, problema nu e hotul, violatorul, talharul sau criminalul. Ei sunt exceptii, exceptii care prin masuri punitive corecte ar trebui eliminate din societate. Printr-o justitie corecta toate aceste exceptii ar trebui izolate si reeducate.
Nu poti acuza un om bolnav pentru ca majoritatea oamenilor sunt sanatosi. Poti insa sa acuzi medicul care a lasat ca boala sa se imprastie, medicul care in loc sa se protejeze pentru a putea vindeca boala, a intrat in contact cu virusul si s-a molipsit si el. Da. Acuzi pe cel care este pus acolo sa isi faca treaba. Si nici macar nu acuzi pe cei care, exceptii fiind si ei, se lasa prada coruptiei si gresesc si ei. Acuzi sistemul cand cedeaza pe toate fronturile. Acuzi Justitia si oamenii care formeaza aceasta putere cand vezi ca toti pana la unu cedeaza.  Atunci problema nu mai e a indivizilor ci a sistemului.

Suntem condusi nu de penali ci de lacomie

E usor sa acuzi pe unu sau altul ca a furat. E mai simplu. Parca nu te identifici cu acel ce a mintit, a manipulat si a reusit sa ajunga in situatia de a-si putea insusi sume imense de bani. El e cel care a furat si care face rau Romaniei. Cei care accepta acest lucru sunt undeva in umbra. Ei sunt absolviti de vina, Nu au stiut, nu si-au dat seama, au fost pacaliti. Deci, cand unul pacacaleste pe 10 cine e de vina? 
Va spun eu si imi asum ce spun. E de vina cel care a furat si pacalit. Dar cand acela reuseste sa ii convinga sau sa si-i faca complici pe cei care trebuiau sa il judece, acel ce a furat nu mai este vinovat. El este un lider :). Pentru ca in cele din urma a stiut sa isi faca o echipa care sa il ajute sa isi atinga telul. 
Vinovati in cazul nostru sunt cei multi care au acceptat. Hotul este lider, e strateg, e un conducator. 

Sa scrii nu e usor

Incerc sa scriu. Am scris un timp dar mai tarziu m-am oprit. De ce? Nu stiu. Pentru ca am transformat scrisul intr-o afacere, pentru ca am ajuns sa cumpar texte si sa le vand, pentru ca de la scris am trecut la corectare pentru ca de la cateva texte pe zi corectate am ajuns la cateva zeci pe zi. Si pentru ca numarul mare de articole pe care le citeam zilnic si lunar au ajuns sa ma inhibe.
De multe ori, de cele mai multe ori am avut in fata ochilor texte oribile, texte incoerente pe care am incercat sa le reformulez, sa le completez astfel incat sa le pot da mai departe. 
Concluzia?
Am ajuns sa nu mai stiu sa scriu, sa nu mai am incredere in ce public, sa mi se para tot ce fac de o slaba calitate incat m-am blocat.

De ce vreau sa scriu?

Lucrez intr-o industrie in care consinutul scris in principal este baza. Dar cel de calitate. Din acest motiv am nevoie sa scriu. Din acest motiv am incetat sa mai scriu. Pentru ca am nevoie enorm de mult de continut scris dar de calitate. Lipsa de incredere in ceea ce as putea produce m-a facut sa intru intr-un blocaj urias. Din aces motiv incep sa intru intr-un fel de depresie profesionala. Simt ca nu reusesc sa mai inaintez.
Am inceput sa cumpar mai multe articole pentru a inlocui lipsa continutului propriu. Pentru ca articolele de calitate costa foarte mult am ajuns sa iau in continuare continut mediu ca si calitate. 
Ce e de facut?
Am inceput sa citesc carti. Carti despre cum sa scrii bine, sau cum sa scrii si atat. Am citit bloguri, forumuri si tot ce mi-a picat in mana. Am cautat metode de a trece peste blocajul meu. Am cautat solutii incat sa pot reincepe sa scriu. Mi-am cumparat un monitor mai mare, o tastatura mai comoda, o lampa de birou mai luminoasa, am incercat orice mai putin un lucru.

Ce ne invata marii contenti

Dupa ce am incercat toate solutiile pe care mi le-am imaginat. Dupa ce mi-am schimbat totul pe birou, dupa ce am incercat scheme, organizatoare, scris pe hartie, scris in Word, in NotePad, sau in orice alt editor am gasit pe internet, mi-a ramas o singura solutie.
Desi sunt bloguri care propun metode care mai de care mai ciudate sau mai articstice de a scrie, in toate cartile scrise de contenti cunoscuti, am gasit o idee care se repeta. Pe langa toate sfaturile lor, cei care creaza continut zilnic, cei care scriu si traiesc din aceasta preocupare sau hobby, toti spun ca pentru a invata sa scrii trebuie sa scrii. 
E singurul lucru pe care nu l-am incercat pana acum. Sa scriu de dragul de a scrie. Sa scriu fara sa imi pese de calitate, de greseli, de coerenta sau de cantitate. Sa scriu incat sa ajung sa nu mai vorbesc cu mine insumi ci sa imi astern gandurile pe "hartie".
Asta incerc sa fac in acest blog. 
Tot ce voi scrie aici are ca scop deblocarea gandurilor mele. Are ca scop eliberarea de frici de idei preconcepute sau delipsa de idei. Pentru ca sunt convins ca dupa ce am citit cateva zeci de mii de articole pe diferite teme, dupa ce am citit mii de pagini de blog, unele de calitate, altele fara sens, pot spune ca undeva acolo stiu cum trebuie sa sune un text bun. Problema e ca nu stiu sa il scot la suprafata.
Daca citeste cineva aceste randuri, cineva in afara de mine, :), am sa il rog sa imi scuze greselile, lipsa de coerenta sau temele plictisitoare pe care le voi aborda. Nu scriu decat pentru mine, pentru a scapa de inhibitie.
Cam atat pentru acest articol. Pentru ca de acum, ce urmeaza tine de imaginatie, nevoie sau chef. Dar sunt convins ca ceva va iesi zilnic. Pentru ca asta e solutia pe care o incerc: Sa scriu zilnic, cat mai mult, orice. Daca functioneaza metoda, vom vedea pe blogul acesta din evolutia lui.
Succes mie! :)