sâmbătă, 31 august 2019

T-122

Salut,

revin cu o postare dupa 24 de zile de cand am inceput acest drum. Am promis ca voi scrie cat de des dar uite ca nu m-am tinut de cuvand. Din fericire e singurul lucru in care nu ma-m tinut de cuvant. In rest, drumul meu e constant si catre aceeasi directie: sa scap de inchisoarea corpului ingreunat de grasime si lipsa de miscare.

Dar sa vedem ce s-a mai intamplat.

Descrise pas cu pas zilele pot parea monotone daca e sa ne referim doar la procesul de slabire. Am mancat cam de 2-3 ori pe zi, cat mai putini carbohidrati, cat mai putin cantitativ. Am exclus dulciurile, sucurile, alcoolul si rontzaielile. Am avut 2 zile in care am mancat seminte albe, nu foarte multe, si o zi in care am mancat popcorn, dar am inlocuit o masa cu asa ceva. In rest am reusit sa ma mentin in 1200-1800 calorii zilnic si aproximativ 400-450 gr mancare la o masa.

De ce am urmarit acest lucru?

Inca de la inceput am avut un singur scop: sa imi reduc dimenziunea stomacului. Am incercat sa nu mananc mult la o masa, sa constientizez momentul in care stomacul era plin si sa ma ridic de la masa indiferent cat de foame imi era. Principiul de la care am pornit era ca, daca logic trebuia sa ma satur cu cat mancam, preferam sa raman cu foamea resimtita dar sa ma opresc.

Am pornit de la ideea ca creierul si organismul nostru ne mint. Si ne mint de ingheata apele. Un mic exemplu de la care am pornit este mirajul celui care merge prin desert si, insetat fiind, i se pare ca vede oaze cu palmieri si lacuri cu apa rece si proaspata. Si chiar i se pare ca e atat de real incat alearga spre acel loc si oneori se afunda in nisip crezand ca e, de fapt, apa.

Prin urmare, daca creierul nostru are puterea de a transforma realitatea in asemenea masura, in functie de nevoile sale, de ce nu am crede ca acelasi lucru i se intampla si omului gras care incearca sa reduca portiile de mancare pana la infometare.

Deci, concluzia primara e ca nu trebuie sa ne incredem in ce vedem, ce simtim, ce mirosim si ce palpam atunci cand vine vorba de foame si de mancare. Prin urmare, trebuie sa ne folosim de ceva care nu se modifica in functie de nevoile organismului si anume cantarul.

Prin urmare, inca de la inceputul curei de slabire trebuie sa va inarmati cu un cantar de bucatarie.

Un alt ajutor

Cand am pornit pe acest drum m-am mai folosit de un concept. Ma refer la faptul ca de acum acesta va trebui sa fie stilul meu de viata si prin urmare trebuie sa il fac cat mai placut. Nu cred ca este cineva care sa creada ca tine dieta X zile incat sa slabeasca Y kilograme dupa care revine la obiceiurile alimentare anterioare si nu se va mai ingrasa.

Cine vrea sa slabeasca nu trebuie sa tina dieta ci trebuie sa isi formeze noi obiceiuri alimentare, alt stil de viata.

Prin urmare, am luat decizia sa renunt la mancarile toxice si sa mananac cat mai sanatos posibil dar fara sa transform totul intr-un calvar. Atunci cand nu am ceva sanatos de mancare, mananc putin. Numar caloriile (nr de cal pe suta de grame inmultit cu cantitatea de mancare mancata) si incerc sa ma mentin in limite rezonabile.

Ce inseamna limite rezonabile?

Cat mai putin evident. Mereu am incercat sa las rezerva de calorii pe mai tarziu. Am incercat ca la finalul unei zile sa nu fi depasit 2000 calorii, dar daca am rezistat cu 900 am facut-o. Nu va temeti ca nu moare nimeni de foame  in stilul asta. In cel mai rau caz slabiti :))

Un alt lucru pe care nu l-am facut, in baza ideii ca asta va fi stilul meu de viata de acum, a fost cantaritul. Nu stiu de la cat am pornit, probabil undeva pe la 135 kg, nu stiu cat am slabit, daca am slabit si nu ma intereseaza la cat ajung.

Pare dificil nu?

Pai sa stiti ca nu e.  Atunci cand mancam pizza, shaorma, fast food, junk food, dulciuri si sucuri .... ne cantarim zi de zi? NU!

Stim ca nu e sanatoasa mancarea aia? DA! dar o mancam pentru ca ne place. Ei uite ca la fel trebuie sa procedam si cand vrem sa slabim.

Alegem mancare sanatoasa, si mancam cantitati moderate din ea. Pentru ca nu doar tipul de mancare ingrasa ci si cantitatea mancata.

Mancam putin, mancam des, mancam sanatos si cel mai important:NE SCHIMBAM OBICEIURILE ALIMENTARE!

Prin asta ma refer la ce mancam, cat mancam si cand mancam.

Am sa ma refer in continuare la "Cand mancam"

Majoritatea medicilor si nutritionistilor ne spun ca trebuie sa respectam cele trei mese ale zilei, ca dimineata trebuie sa manacam cat mai bine, la pranj moderat iar seara ceva usor. Ni se spune sa nu mancam dupa ora sase seara fara sa se aiba in vedere individul si ocupatia lui.

Am  sa incerc sa demontez acest mit dupa cum urmeaza:
Lasati mancatul la ore fize si mancati cand va este foame. Niciodata nu stati in starea de infometare prea mult timp. De ce? pentru ca organismul are nevoie de resurse si privarea de aceste resurse nu duce la slabit. Dimpotriva, pe termen lung duce la ingrasat.

De ce?

Pentru ca organismul e foarte inteligent si instinctual.

Daca are nevoie de resurse ne spune ca ne este foame. Daca nu ii dam mancare el va reduce consumul si va consuma din resursele interne. Dar in primul si in primul rand reduce consumul pentru a lasa resurse pentru functiile strict necesare functionarii.

Cand ii dam in cele din urma mancare el va mentine consumul scazut si va transforma mancarea in provizii pentru data viitoare cand va avea nevoie si nu va primi. Consumul il va creste incet printr-un mecanism de autoregalre pentru a se asigura ca are mereu resursele necesare nivelului de consum cerut.

Prin urmare, nu primeste mancare, scade eficienta, gradul de atentie, viteza si finetea miscarilor. Mancarea venita prea tarziu se transforma in provizii. Nivelul consumului creste incet pentru ca organismul se asigura ca are resurse pana la urmatoarea masa. Daca il obisnuim cu mase fixe, ceasul biologic va seta consumul in funtie de ora alocata mesei si in loc sa slabiti va ingrasati. Pentru ca nu consumati surplusul ci faceti provizii.

Ce trebuie facut in aceasta situatie?

Pai logic, trebuie sa mancati cand va este foame dar in cantitati mici si mancare cat mai nutritiva. In timp, organismul se va obisnui sa consume oricat e necesar pentru a indeplini cat mai bine sarcinile. Pentru ca nu va mai fi nevoie de provizii pentru ca va sti ca primeste mancare cand are nevoie. Evident ca lipsa alertei generata de lipsa mancarii la timp, va duce la eliminarea in timp a proviziilor acumulate.

De ce?

Pentru ca acele provizii impiedica functinarea optima a activitatilor zilnice. Si, evident, in functie de activitatile la care e supus, va elimina proviziile care acum nu mai sunt necesarre si care il vor incurca.

Simplu nu?

Simplu in teorie pentru ca in practica depinde de noi sa ne schimbam obiceiurile.

Care sunt acestea?


  1. Pai primul ar fi cel legat de a manca atunci cand ne este foame. Sa nu ne pese ce cei din jur, de unde ne aflam si sa mancam daca ne este foame. De ce spun sa mancam cand ne este foame? Pentru ca daca azi muncim fizic intens, foamea va aparea mai repede. Daca maine activitatea noastra consta in stat in pat sau lucru la birou, evident ca foamea va veni mai taarziu, consumul de resurse fiind mai mic. 

Stiu ca dureaza putin pana se obisnuieste organismul sa primeasca dupa nevoie si prin urmare sa ceara doar cand are nevoie, asa ca, un timp trebuie sa va bazati pe al doilea obicei.

  1. Mancati cantitati mici si asteptati sa treaca senzatia de foame. Orice activitate ati desfasura, daca va alimentati foamea va dispare dupa un timp. Asta chiar daca mancati putin. Evident ca, in timp, foamea va incepe sa apara la momente diferite de timp in functie de activitatile desfasurate. 
Prin urmare, daca va este foame mancati, dar mancati putin (si din punct de vedere al cantitatii si din cel al numarului de calorii). Ce se poate intampla? Sa vi se faca foame iar dar asta numai dupa ce foamea treace pentru o perioada de timp. Nu mancati niciodata iar daca foamea nu a trecut pentru o perioada de timp.

  1. Al treilea obicei tine de calitatea mancarii si cantitatea mancata. Nu mancam mult odata pentru ca stomacul sa fia cat mai mic. In felul acesta senzatia de foame va dispare mai repede iar senzatia de satietate va apare din timpul mesei si nu la cateva minute/zeci de minute dupa ce am mancat. Calitatea mancarii tine de principul cantitatii. E important sa mancam mancare cu potential nutritiv mare pentru a beneficia la maxim de ea in situatia unor portii foarte mici.
Prin urmare, daca mancam atunci cand ne este foame, daca mancam portii mici si mancare sanatoasa (cu grad mare de elemente nutritive in ea) slabitul va apare fara doar si poate. Important e ca slabitul sa nu mai faca parte din scopurile principale ci schimbarea stilului de viata si a obiceiurilor alimentare sa fie telul principal.

Intrand in acest subiect, al obiceiurilor alimentare am folosit de cateva ori o notiune: activitatea zilnica.

Asta are legatura cu alte obiceiuri care trebuie schimbate si anume obiceiurile activitatilor zilnice.

Cu alte cuvinte, cu cat activitatea e mai intensa, cu atat organismul va conuma mai mult, cu atat va cere mai des de mancare (de subliniat mai des nu mai mult) si mai repede va simti ca nu mai are nevoie de provizii si le va elimina.

Un exemplu intereseant este cel al bateriei telefonului. 

Daca nu incarcati la timp telefonul, la un moment dat acesta va intra in economie de energie. Va reduce puterea procesorului, intensitatea luminii ecranului, rezolutia etc. Asta pentru a nu se inchide. La fel ca si orcanismul.

Cand punem telefonul la incarcat, totul revine la normal. Aici e diferenta intre organism si telefon. Organismul face provizii. pt ca are cum. Telefonul nu are unde ... inca.

Imaginati-va o baterie a carei capacitate creste sau scade in functie nu de consum ci de momentul in care este alimentata. Asta este organismul nostru. O simpla baterie care creste in dimensiuni cand e incarcata mai rar, pentru a avea energie mai mult timp si care se micsoreaza in dimensiuni cand e incarcata mai des. 

Dar ce se intampla daca o incarcam des si cu prea multa energie? 

Pai aici depinde de capacitatea de consum, versus dimensiunea bateriei la momentul incarcarii. Daca bateria e mica si ii dai prea mult, ea va creste cat sa poata depozita  ce ii dai. Chiar daca ii dai suficient de des. Pentru ca apare un alt element de automatizare la fel de periculos ca si cel aparut in cazul alimentarii intarziate.

E vorba de adaptarea "bateriei" la cantitatea de energie data. Mai precis, daca se obisnuieste sa primeasca mult odata, bateria se va pastra mare. Nevoie de energie va apare cand se va consuma o anumita cantitate din cea stocata dar de data asta  totul e gandit in procente.

Prin urmare nici prea mult odata nu e bine. 

Acum sa revenim la activitatile zilnice. Eu personal am inceput sa fac mancare, sa spal vasele, sa merg mult pe jos si de 3 zile am inceput sa alerg seara. Am alergat o zi da si una nu,deci de 2 ori pana acum. Scopul meu e sa consum, si sa schimb nivelul de energie necesar organismului. In felul acesta va avea nevoie mai des de mancare si dandu-i cate putin cand va cere, sper ca va elimina nevoia de provizii

Cam atat pentru azi, revin cat de curant cu alte informatii.





miercuri, 7 august 2019

Ce imi ingreuneaza proiectul

Am sa incep acest post pe care am sa incerc sa il updatez cat de des va fi nevoie, pentru a sublinia cateva din dificultatile pe care le intampin.
Fac acest lucru pentra a avea o evidenta a gandurilor si lucrurilor care ma impiedica. Incerc sa le gasesc aici o rezolvare logica pentru a nu le lasa sa creasca in importanta fara ca eu sa am o solutie permanenta, o contracarare a gandurilor.
1. Peste o luna aa fi vrut sa plec iar la mare si ma gandesc ca in acea perioada nu ma voi putea tine de cura.
2. Tot legat de plecarea la mare ma gandesc ca nu voi avea rezultate vizibile pana atunci.
3. Plictiseala ma face sa ma gandeac doar la proiect si incep sa scot in evidenta bariere posibile ai imposibile. Totul incepe cu o proiectie a rezultatelor dorite care mi se par atat de irealiste incat ma descurajez.

La punctul 1 am sa imi raspund cu : e o prostie. La mare sunt magazine gen kaufland sau lidl de unde pot cumpara aceleasi alimente ca si aici. In plus, sunt restaurante si autoserviri gen springtime de unde pot comanda ciorbe si salate in voia cea buna. Mai mult ....mai e o luna pana ma gandeam sa.plec, timp in care as putea sa ma razgandesc legat de plecat.
2. Cu siguranta nu voi avea rezultate vizibile daca nu ma apuc
3. Plictiseala se trage de la faptul ca am eliminat mancatul tip rontaiala, filmele pe netflix si aplicatiile pe telefon. Prin urmare trebuie sa inlocuiesc acele obiceiuri cu altele mai sanatoase. Scrisul acestui blog, cititul si plimbarile sunt doar cateva din obiceiurile cu care pot inlocui pe cele negative de mai sus.

Revin cu complerari :)

Ce ii trebuie unui organism pentru a fi sanatos?

Din punct de vedere nutritional, organismul are nevoie de micronutrienti si macronutrienti.
Macronutrientii sunt necesari in cantitati mai mari si stau la baza functionarii organismului. Acestia sunt: proteine, carbohidrati si grasimi.
Din grupa micronutrientilor fac parte vitaminele si mineralele. Acestea sunt necesare in doze mici si pot lipsi anumite perioade de timp din alimentatie, fara sa afecteze in mod radical functionarea organismului.

Proteinele
Stau la baza constructiei organismului. Muschii, organele, articulatiile, oasele, unghiile, parul, etc sunt formate sau contin proteine. Rolul acestora este de mentinere a sanatatii, contructia organismului, administrare si crestere. Ele nu sunt folosite pentru energie decat daca e necesar.
Proteinele dun formate din aminoacizi. Desi organisul poate crea unele tipuri de aminoacizi, pe majoritatea trebuie sa ii ia din mancare.

Primul pas - T - 146

Salut,
In sfarsit m-am hotarat sa incep un program personal care sa se numeasca "Primul Pas". De ce acest nume? Pentru ca, daca il duc, cu succes, pana la capat, va fi primul meu pas dintr-o serie lunga de schimbari.

In ce consta Primul Pas?

Acest program cosnta in 146 de zile in care vreau sa mananc sanatos, sa fac miscare si sa nu ma mai uit la TV. 146 de zile pentru ca atatea mai sunt pana la data de 31 decembrie 2019 cand voi trage linie si voi vedea ce am realizat.

Voi incerca sa postez zilnic ce am facut, cum am evoluat, ce schimbari resimt la nivel psihic sau fizic. Sunt convins ca de la un punct in colo schimbarile psihice vor fi majoritare.

In acest program ma voi axa majoritar pe mancat putin dar doar produse de calitate. Momentan nu cred ca sportul te ajuta la slabit. Sportul te ajuta la schimbarea starii de spirit, la energie suplimentara, la a avea o ocupatie, dar consumul de calurii prin sport nu poate sa tina pasul cu aportul de calorii din mancare. Mai mult, sportul facut in momnete nepotrivite poate duce la epuizare, scaderea motivatiei si renuntarea la programul de slabit.
Din experienta, desi la inceput sportul iti da multe satisfactii, dupa aproximativ 3 saptamani duce la aparitia unei stari de epuizare mentale care cu greu poate fi depasita de motivatia initiala. Mai ales ca si aceasta scade dupa cateva saptamani de foame si frustrari alimentare.
Prin urmare, voi incepe doar prin reducerea portiilor la cel putin jumate, eliminarea anumitori tipuri de mancare si un program zilnic mult mai echilibrat. Prin program echilibrat ma refer in primul rand la culcat devreme, eliminat televizorul, jocurile pe calculator si pe telefon precum si retelele sociale. Voi insista in schimb pe plimbari, citit, ascultat muzica, dusuri dese si meditatie.
In plus, voi incerca sa renunt la orice fel de ganduri ar putea sa imi consume resursele in mod inutil. Ma refer la chestii legate de fima care imi induc panica, dezamagirea, invidia, sau alte ganduri descurajante.
Acest program "Primul Pas" vreau sa aiba ca efect schimbarea mea din punct de vedere comportamental. Din aceasta cauza nu vreau sa tin cura de slabire dupa numarul de calorii sau dupa numarul de kilograme. Nu cred ca exista om care sa nu stie cand e gras si cand nu. Prin urmare ma voi lega de slabit ca si principiu, dar scopul principal este sa imi schimb tabieturile, mentalitatea, energia si viata. Vreau sa fiu mai pozitiv, mai increzator in propria persoana, mai spontan si mai atragator in ochii mei.
Probabil ca de-a lungul postarilor voi reveni si cu chestii tehnice si cu planuri, schite sau alte forme de organizare dar, pe moment, cred ca e suficient.

Cu ce incep:
1. masa de dimineata a fost formata din 80 grame de cereale tip seminte plus lapte.
2. la pranz vreau sa ma duc la Rita sa mananc o ciorba de legume.
3. pentru seara am sa imi iau niste morcovi, o vanata si un dovlecel ... am sa le fac ca o mancarica pe care am sa o mananc goala.
4. Nu am sa ma mai uit la tv, am sa citesc si am sa incerc sa ma culc la ora 21:30 - 22:00 cel tarziu
5. In cazul in care am sa simt ca nu am ce face pana la acea ora, am sa ies la o plimbare.
6. Incerc pe cat pot sa evit sa folosesc telefonul pentru altceva decat mesaje importante si muzica. Trebuie sa fac si o cura de dezintoxicare cu informatii de tip scandal, politic sau alt fel.

Desi programul va presupune sa ma retrag mult din viata de familie, este lupta mea personala pe care trebuie sa o duc pana la capat. In caz contrar, ii voi ura pe cei de acasa si probabil voi fi nevoit sa ma retrag din motive de sanatate.

Succes!

Update aceeasi zi ora 19:30

La ora 13 am mancat un ou fiert si jumatate de rosie.
La ora 17 am mancat niste branza de vaci amesrecata cu putin ulei de masline si condimente plus varza chinezeasca
Pentru diseara am in plan o sticla de chefir cu 0.7% grasime (34 cal/100ml). Sticla are 900 ml deci cam 300 calorii ar fi.

Am baut doua cani cu ceai de ghimbir si acum am inca un ceai cu diverse.
Dimineata am baut o cafea cu o lingura de zahar.

Am citit, mai citesc si fac o baie.

Pana acum e ok dar simt ca ma gandesc cam mult la.proiectul asta. Sper ca in zilele ce urmeaza sa imi gasesc ceva de facut care sa imi ocupe timpul

Revin daca e cazul.

vineri, 7 decembrie 2018

Ma nemultumeste justitia

Am sa incep al 2-lea articol terapeutic al meu cu o problema care ma framanta de ceva vreme: Justitia.
Sunt sigur ca e o chestie la mode acum sa vorbesti despre PSD, Dragnea, Dancila, sau Justitie. Toata lumea vorbeste de ilegalitati, abuzuri, pacturi, protocoale sau procese. Toti gasesc vinovati, toti incearca sa fie de o parte sau alta, sa gasesca scuze celor pe care ii sustin sau sa gaseasca acuzatii pe care sa le aduca taberei adverse. De ce am ajuns aici? Cine e de vina?

Vina e a celor care cer sau a celor care presteaza?

La prima vedere ai spune ca oamenii politici de la putere si ma refer aici la cei din PSD, la Dragnea, Niculicea, Iordache, Tariceanu sau Dancila ar fi cei care au adus tara aici. Eu zic ca nu. Ei fac ceea ce ar face orice caine pus la colt, orice pui de pisica incotit si in pericol de a fi "muscat". Se apara, scuipa, musca sau fug in ideea ca vor scapa. 
Problema nu e la acestia ci la cei care judeca faptele lor. Problema uriasa e in oamenii Justitiei, judecatori si/sau procurori deopotriva. Pentru ca ei ar trebui sa fie drepti, sa fie incoruptibili, sa nu fie fricosi, sa fie corecti si eficienti. Problema e ca o parte dintre acestia au ales sa fie in randul celor care au ales sa fure, sa minta si sa manipuleze in interesul lor. In randul celor dovediti deja sau pe cale de a fi dovediti.
Intr-o societate normala, problema nu e hotul, violatorul, talharul sau criminalul. Ei sunt exceptii, exceptii care prin masuri punitive corecte ar trebui eliminate din societate. Printr-o justitie corecta toate aceste exceptii ar trebui izolate si reeducate.
Nu poti acuza un om bolnav pentru ca majoritatea oamenilor sunt sanatosi. Poti insa sa acuzi medicul care a lasat ca boala sa se imprastie, medicul care in loc sa se protejeze pentru a putea vindeca boala, a intrat in contact cu virusul si s-a molipsit si el. Da. Acuzi pe cel care este pus acolo sa isi faca treaba. Si nici macar nu acuzi pe cei care, exceptii fiind si ei, se lasa prada coruptiei si gresesc si ei. Acuzi sistemul cand cedeaza pe toate fronturile. Acuzi Justitia si oamenii care formeaza aceasta putere cand vezi ca toti pana la unu cedeaza.  Atunci problema nu mai e a indivizilor ci a sistemului.

Suntem condusi nu de penali ci de lacomie

E usor sa acuzi pe unu sau altul ca a furat. E mai simplu. Parca nu te identifici cu acel ce a mintit, a manipulat si a reusit sa ajunga in situatia de a-si putea insusi sume imense de bani. El e cel care a furat si care face rau Romaniei. Cei care accepta acest lucru sunt undeva in umbra. Ei sunt absolviti de vina, Nu au stiut, nu si-au dat seama, au fost pacaliti. Deci, cand unul pacacaleste pe 10 cine e de vina? 
Va spun eu si imi asum ce spun. E de vina cel care a furat si pacalit. Dar cand acela reuseste sa ii convinga sau sa si-i faca complici pe cei care trebuiau sa il judece, acel ce a furat nu mai este vinovat. El este un lider :). Pentru ca in cele din urma a stiut sa isi faca o echipa care sa il ajute sa isi atinga telul. 
Vinovati in cazul nostru sunt cei multi care au acceptat. Hotul este lider, e strateg, e un conducator. 

Sa scrii nu e usor

Incerc sa scriu. Am scris un timp dar mai tarziu m-am oprit. De ce? Nu stiu. Pentru ca am transformat scrisul intr-o afacere, pentru ca am ajuns sa cumpar texte si sa le vand, pentru ca de la scris am trecut la corectare pentru ca de la cateva texte pe zi corectate am ajuns la cateva zeci pe zi. Si pentru ca numarul mare de articole pe care le citeam zilnic si lunar au ajuns sa ma inhibe.
De multe ori, de cele mai multe ori am avut in fata ochilor texte oribile, texte incoerente pe care am incercat sa le reformulez, sa le completez astfel incat sa le pot da mai departe. 
Concluzia?
Am ajuns sa nu mai stiu sa scriu, sa nu mai am incredere in ce public, sa mi se para tot ce fac de o slaba calitate incat m-am blocat.

De ce vreau sa scriu?

Lucrez intr-o industrie in care consinutul scris in principal este baza. Dar cel de calitate. Din acest motiv am nevoie sa scriu. Din acest motiv am incetat sa mai scriu. Pentru ca am nevoie enorm de mult de continut scris dar de calitate. Lipsa de incredere in ceea ce as putea produce m-a facut sa intru intr-un blocaj urias. Din aces motiv incep sa intru intr-un fel de depresie profesionala. Simt ca nu reusesc sa mai inaintez.
Am inceput sa cumpar mai multe articole pentru a inlocui lipsa continutului propriu. Pentru ca articolele de calitate costa foarte mult am ajuns sa iau in continuare continut mediu ca si calitate. 
Ce e de facut?
Am inceput sa citesc carti. Carti despre cum sa scrii bine, sau cum sa scrii si atat. Am citit bloguri, forumuri si tot ce mi-a picat in mana. Am cautat metode de a trece peste blocajul meu. Am cautat solutii incat sa pot reincepe sa scriu. Mi-am cumparat un monitor mai mare, o tastatura mai comoda, o lampa de birou mai luminoasa, am incercat orice mai putin un lucru.

Ce ne invata marii contenti

Dupa ce am incercat toate solutiile pe care mi le-am imaginat. Dupa ce mi-am schimbat totul pe birou, dupa ce am incercat scheme, organizatoare, scris pe hartie, scris in Word, in NotePad, sau in orice alt editor am gasit pe internet, mi-a ramas o singura solutie.
Desi sunt bloguri care propun metode care mai de care mai ciudate sau mai articstice de a scrie, in toate cartile scrise de contenti cunoscuti, am gasit o idee care se repeta. Pe langa toate sfaturile lor, cei care creaza continut zilnic, cei care scriu si traiesc din aceasta preocupare sau hobby, toti spun ca pentru a invata sa scrii trebuie sa scrii. 
E singurul lucru pe care nu l-am incercat pana acum. Sa scriu de dragul de a scrie. Sa scriu fara sa imi pese de calitate, de greseli, de coerenta sau de cantitate. Sa scriu incat sa ajung sa nu mai vorbesc cu mine insumi ci sa imi astern gandurile pe "hartie".
Asta incerc sa fac in acest blog. 
Tot ce voi scrie aici are ca scop deblocarea gandurilor mele. Are ca scop eliberarea de frici de idei preconcepute sau delipsa de idei. Pentru ca sunt convins ca dupa ce am citit cateva zeci de mii de articole pe diferite teme, dupa ce am citit mii de pagini de blog, unele de calitate, altele fara sens, pot spune ca undeva acolo stiu cum trebuie sa sune un text bun. Problema e ca nu stiu sa il scot la suprafata.
Daca citeste cineva aceste randuri, cineva in afara de mine, :), am sa il rog sa imi scuze greselile, lipsa de coerenta sau temele plictisitoare pe care le voi aborda. Nu scriu decat pentru mine, pentru a scapa de inhibitie.
Cam atat pentru acest articol. Pentru ca de acum, ce urmeaza tine de imaginatie, nevoie sau chef. Dar sunt convins ca ceva va iesi zilnic. Pentru ca asta e solutia pe care o incerc: Sa scriu zilnic, cat mai mult, orice. Daca functioneaza metoda, vom vedea pe blogul acesta din evolutia lui.
Succes mie! :)

sâmbătă, 19 octombrie 2013

O inovatoare in capitalele modei

Privindu-i creatiile, ai spune ca Diane Michelle Halfin (deve­nita prin casatorie von Furstenberg) e americanca get-beget, pentru ca a intuit fantastic gustul femeii de peste Ocean, cu alura sportiva si viata activa, si i-a dat toate detaliile de stil pentru a o transforma intr-o lady contemporana. Dar creatoarea are origini neasteptate: s-a nascut la Bruxelles, in 1946, din parinti belgieni, cu radacini rusesti si evreiesti (mama sa fiind una dintre supravietuitoarele de la Auschwitz). 

Moda capitalei
Diane Michelle Halfin


A locuit apoi in Elvetia, urmand Universitatea de Stiinte Economice de la Geneva, si in 1969 s-a mutat in Italia, devenind ucenica unui manufacturier de materiale textile, Angelo Ferretti. De aici si marea ei dragoste pentru anumite texturi, precum jerseul de matase cu imprimeuri — pe care le-a folosit drept materie prima esentiala a primei sale linii de haine, ce cuprindea in special rochii-tunica de diferite lungimi si rochii-camasa in taietura bie si, bineineteles, rochia parte peste parte, care a consacrat-o. Deja se mutase le New York, impreuna cu sotul sau, un principe de origine austriaca. 

Tara tuturor posibilitatilor i-a oferit si ei ocazia de a construi un imperiu al modei, cosmeticelor, bijute­riilor si accesoriilor. in 1984, isi vindea cu succes afacerea de cosmetice, pentru o suma fabuloasa — 24 milioane de dolari — si se muta la Paris. Dar viata ei a fost un continuu du-te-vino intre orasele modei, pentru ca, la cativa ani, a revenit in Ame­rica, unde a creat un adevarat stil de viata ce-i poarta semnatura si numele de brand Surrounding, oferind lumanari, cearsafuri si, desigur, rochii. Renumele sau a propulsat-o intre cei care fac legile modei de dincolo de Ocean, in 1999 devenind director in Consiliul Designerilor Americani. 2001 i-a adus un magazin in New York si i-a deschis poarta celebrei marci de articole sportive Reebok, alaturi de care a creat o linie noua, intre ale carei adepte sa numara si Venus Williams.

 Seria inovatiilor continua; alaturi de asociatul sau, Nathan Jeden, von Furstenberg creeaza in 2003 o colectie indrazneata, destinata „fetei James Bond", in care rochia sa pai;te peste parte este reinterpretata, folosind taieturi asimetrice. Un an mai tarziu, dupa ce inregistra un mare succes la New York cu flamboaianta colectie Glamazon, Diane marcheaza din nou in Europa: magazinul de la Paris, care a atras o intreaga pleiada de celebritati.